Incursiune in cultura

Buna ziua braileanule!. Buna sa iti fie si inima!. Eu, sunt LYRA. Cum, care LYRA?. Daca nu ti-a vorbit nimeni de mine sa stii ca eu vin de demult tocmai din anul 1883. Mama mea a fost ARTA. Tata, au fost mai multi. Hai, nu te gandi la prostii!. Mama era pura si frumoasa, a trezit multe pasiuni si asa am iesit eu, din valurile Dunarii, din zborul pescarusilor, din unduirea holdelor de grau, din fosnetul padurilor, din ciripitul pasarilor, din parfumul si culorile florilor si mai ales din dorul celor care veniti aici din cele patru zari au zidit si infrumusetat acest oras. Au facut negot pentru a-si asigura starea materiala dar alaturi au pus cantecul. Am fost botezata Societatea Muzicala LYRA, Filarmonica, Academie si in final am reprezentat Templul Culturii. Primul meu domiciliu a fost pe bulevardul Cuza intre strada Regala si Garii, apoi pe strada Galati la etajul frumoasei cladiri asezata fata in fata cu Piata Sfintii Arhangheli. Manifestarile mele muzicale au trezit interesul publicului incat iubitorii de muzica ai orasului au hotarat ca am nevoie de un loc stabil si pe masura mea. Si asa din contributia profesorilor, lautarilor, negustorilor au inceput sa se inalte zidurile mele. Banii nefiind suficienti constructia a fost ridicata si finalizata de George Cavadia. Era omul ce impresiona prin statura lui nobiliara si prin vasta cultura. Cunoscator al catorva limbi straine, cu instruire muzicala deosebita, posesor a unei frumoase voci de bariton a dus faima orasului si peste hotare si am aflat cu bucurie ca la Monte Carlo a cantat cu marele Carusso. A compus romante pe care de altfel le-a si interpretat si a contribuit la lansarea sopranei Hariclea Darclee. Parteneri in ale muzicii care l-au sprijinit in crearea mea au fost Constantin Barcanescu, Sofocle Petzali, Jean Andrian, Petrica Jean, Liviu si Vintila Macedonescu si multi altii. Edificiul in care multe decenii mi-am desfasurat activitatea s-a construit in primele decenii ale secolului XX pe strada Cojocari pe locul viran care facea parte din imensa avere lasata prin testament orasului si locuitorilor sai de eruditul si filantropul primar Dumitru Ionescu.

LYRA

Braileanule!, vreau sa stii ca in vremea aceea populatia orasului era cam cat este astazi cea a cartierului Viziru. Si daca vrei sa te minunezi citeste, intreaba si afla cate personalitati de seama absolut in toate domeniile au plecat in tara si peste hotare. Ai sa mai afli daca vrei ca negustorii aproape analfabeti care au venit aici dupa daramarea cetatii dornici de imbogatire si-au trimis copii si nepotii la scoli, care cu mintea instruita si in buzunar cu doctorate si licente din Sorbona si Berlin s-au intors in urbea natala si-au asezat cu harnicie stiinta si averile la temelia cladirilor pe langa care, din pacate, tu treci cu indiferenta. Si au adus in salile mele vlastarele dotate cu talent si asa au plecat din sanul meu sute si sute de instrumentisti si vocalisti instruiti de mari profesori romani si straini. Mi-ar trebui tomuri intregi ca sa mentionez numele lor. Nu vreau sa las in uitare pe Elena Teodorini, Nicu Apostolescu, Olimpia Marculescu, Petre Stefanescu Goanga, Elisabeta Niculce Cartis, Niculescu Basu, Ianis Xenakis, Ion Voineag si minunatii lor profesori Jean Andrian, Giusepina Papanti, italianca, mare pianista si violonista Zepuiir Caribian, fiica preotului Bisericii Armene in casa caruia toata familia dadea glas instrumentelor. Ca o pata pe obrazul orasului este cladirea gata sa se prabuseasca din Piata Poligon unde s-a nascut si a crescut baritonul Petre Stefanescu Goanga. Mama lui, Cecilia Stefanescu, renumita pianista a fost apreciata pe scena Teatrului Comunal si pe scenele Parisului. In plus era nepoata negustorului grec Rally, cel caruia ii datoram constructia imensului imobil care astazi adaposteste teatrul Maria Filotti. Imobil care a facut parte mai tarziu din averea primarului Dumitru Ionescu lasata prin testament asa cum am spus mai sus. De asemenea sta sa cada si casa Cavadia de pe strada Gradinii Publice acest mare brailean care a decedat in 1926 la Paris care e inmormantat in Braila in Cimitirul „Sf Constantin”, azi nu i se cunoaste mormantul. Aceeasi soarta are si casa de pe Bolintineanu nr.15 unde s-a nascut si a trait Ianis Xenakis detinatorul multor premii peste hotare, acordandu-i-se de multe academii titlul de doctor Honoris Causa, cunoscut din America Latina pana in Tokio unde isi dirija orchestra. Semnalez braileanule cu tristete ca aceasta mare personalitate braileana care este mentionata in Larousse alaturi de Panait Istrati a fost complet ignorat cand sala teatrului Maria Filotti era aproape goala la concertul dat de el in 1992. {n plus l-am vazut plangand in fata casei pe care o revedea dupa 55 de ani degradata in pericol sa se prabuseasca cand ar fi fost normal ca pe zidurile ei sa fie o plactta care sa ii poarte numele. Cate pete mai avem pe obraz?. Sper si doresc ca cineva priceput in ale condeiului sa stearga colbul asternut pe numele strabunicilor tai braileanule, ca tu sa ajungi sa citesti monografia LYREI la care sa se adauge pe nedrept uitatii in ale muzicii.

Casa Petre Stefanescu Goanga

Casa Cavadia

Casa Ianis Xenakis

Stralucirea in care m-am scaldat atatia ani a palit cand a venit razboiul, tristetea rasfrangadu-se si asupra mea. Trebuie sa spun ca sala de concerte a fost si cinematograf si a pastrat si numele meu. Dar in anul 1948 cand regimul comunist a nationalizat averile, cineva nepriceput sau rau intentionat a nationalizat pe nedrept intreaga cladire. Interesul pentru mine a scazut in asa masura incat am ajuns intr-o stare jalnica de degradare. Cum speranta moare ultima a inceput sa imi fie redata cam din anul 1974, cand "UN NEBUN AL MARELUI ORAS", medic de profesie, dar bolnav de dragoste de muzica clasica a reusit sa infiinteze orchestra LYRA, corul mixt LYRA si aproape un deceniu afisele lipite pe cladirile orasului anuntau concerte vocale si instrumentale care dupa scena teatrului au adus caldura in mintea si inima ta, braileanule. {n salile mele copiii au inceput sa mangaie clapele pianului si strunele viorii. Si iar a venit cineva a carui ureche nu ma suporta, asta aducandu-mi spaima disparitiei, dar dupa 1989 imbatranit, obosit, orgolios si cam artagos "ACELASI NEBUN AL MARELUI ORAS" manat de aceeasi pasiune pentru muzica a pornit cu tenacitate la lupta si daramand toate morile de vant a aratat tuturor ca vrea si poate sa ma readuca la viata si asa am renascut, dar nu ca pasarea Pheonix din propria cenusa ci din propriul gunoi. Cand lacatul portilor mele a fost descuiat, ai fi putut si tu braileanule sa fii de la intrare martorul unui mare dezastru. Peste tot, instalatia electrica, de apa, peretii, mobilierul total distruse. Tone de gunoi tronau in intreaga cladire iar sala de concerte, frumoasa mea sala de concerte pe care "DOGELE BRAILEI" cum era numit Cavadia asezase 200 de scaune si pe cheltuiala lui proprie adusese din Italia maistri specialisti in acustica, purta urmele unei uri dezlantuite a celor certati cu frumosul si arta. Eu nu prea stiu cum si de unde a avut forta fizica, intelectuala si materiala acest ultim parinte al meu dar a inceput sa ma cuprinda bucuria si aproape nu imi venea sa cred ca anul acesta pe 27 septembrie in sala mea plina pana la refuz sunetele muzicii vibrau din nou in mine.

LYRA

Te rog braileanule vino, priveste-ma si constata cata nevoie am de tine si ajuta-ma si reda-mi stralucirea de alta data. Nu ma umilesc, nu cersesc dar cu demnitate te rog sa renunti uneori la o friptura, la o sticla de vin, la un parfum pentru sotie, la o rochita pentru fiica si chiar la o ciocolata pentru cel mic si daca iubesti Braila, da acesti bani pentru LYRA. Repet aici sloganul lansat in ziua concertului de o batrana doamna de la care de altfel am primit in dar o pianina. Pentru gestul tau te vor aplauda de pe scena cei care acum peste 100 de ani mi-au dat viata si fiii mei care mi-au purtat in lume faima. Fii tu bagheta care dirijand orchestra, vei face sa dispara MAREA CRIZA, CULTURA. Fa din fiul tau vioara a carui coade manuite cu arcusul iubirii isi va indeplini menirea aducand pe pamant Dumnezeirea.
Undeva in sala il vei gasii obosit dar fericit cu obrajii scaldati in lacrimi pe NEBUNUL FRUMOS AL MAREUI ORAS. Este DOCTORUL NICU TEODORESCU. Saluta-l si strange-i mana in semn de respect si admiratie. MERITA!.
Braileanule, cu gratioasa si adanca plecaciune, cu speranta neuitarii iti multumeste,
L Y R A.!
Valeria URSAN