E bine sa se stie ca …

Stimate parinte Bogdan. Intrucat resursele mele intelectuale nu sunt pe masura dvs si poate datorita varstei, discernamantul meu este in deriva, am consultat Dictionarul Limbii Romane Moderne si am aflat ca: a face literatura = a ocoli esentialul unei probleme prin artificii de exprimare. Care artificii, parinte Bogdan? Ca eu fac direct trimitere la esentialul problemei adica, la fapte si personae. In situatia grava semalata de mine credeti ca importanta este forma nu continutul?. Sesizarea  privind neregulile din parohia Braila a imbracat forma oficiala chiar din ziua de 17martie a.c. cand in biserica au fost prezenti toti armenii, membrii comitetului, avand mai ales in frunte pe parintele spiritual al armenilor din Romania I.P.S. Episcopul Datev Hagopian. Nu-i suficient? Eu, NIMENI, va reamintesc ca neregulile (elegant spus) de aici le-am sesizat de multi ani ca in toamna anului 1999 am fost special la Bucuresti (regret ca ati uitat) ca nu am primit sprijin nici de la dv dupa cum se poate afla din copia scrisorii adresata Arhiepiscopiei la data de 8.12.1999. Cum este posibil ca de atata timp, nimanui sa nu-i pese ca la Parohia din Braila se incalca cele mai elementare reguli morale si legale? Nu vreau sa intru in polemica cu dv., nu-i elegant si nici scopul dar va rog (acordati putina clementa carentelor mele in ale scrisului ) si mai cititi odata (in fata Consiliului) si poate impreuna ve-ti constata ca doleantele mele nu incap intr-o adresa scurta si "punctuala". In textul literar (cum il numiti) postat pe blogul meu continutul este dramatic. Stiti prea bine dece m-am a adresat direct INALT PREASFINTITULUI EPISCOP, INTAISTATATORUL Eparhiei Armene din Romania, caruia i-am solicitat o audienta la care as vrea sa-mi fiti alaturi cand, prin viu grai sper sa-l conving ca, aici la Braila este imperios necesara prezenta unei comisii abilitata sa verifice, sa constate si sa dispuna masuri. Ori Valeria Ursan la stalpul infamiei, ori se deschid usile si ferestrele sa intre aer curat in toata parohia iar in biserica sa slujiti dv. Preotii (este atata nevoie!) cand preamarind numele Domnului sa cereti si indreptarea pacatosilor. Amin!! Cu aceiasi consideratie va multumeste pentru binecuvantari. Astept sa-mi anuntati data audientei. 

  

"MINCIUNA" sta cu Episcopul la masa

17 martie a.c. Zi deosebita pentru armenii din Braila. Suntem convocati la biserica, unde I.P.S. Episcopul, avand alaturi trei preoti va  oficia o slujba, apoi sub directa coordonare va avea loc alegerea noului comitet parohial. Uimite parca de indelungata tacere, clopotele bisericii suna a chemare. Batrana, uitata de nepasare, aprinde luminari, candelabre si bucuroasa deschide larg usile sa intre enoriasii, atatia cati mai sunt. Cand incepe slujba imi pare ca venind din adancul istoriei, in altar a intrat Araratul pe care preotii armeni il poarta pretutindeni ca un simbol al radacinii din care se trag. Din vocile celor care aduc slava lui Dumnezeu, se degaja un aer de sfintenie care as vrea sa patrunda si in ziduri, acolo unde cred ca au ramas rugaciunile, tristetile, lacrimile si dorurile armenilor alungati din tara lor, de ticalosia vremurilor si a oamenilor. Pe multi i-am cunoscut, respectat, indragit si ce mandra eram in copilarie cand alaturi de alti copii cantam in biserica "dervormia" (duioase amintiri!).

Biserica Armeana din Braila

Dupa o mica pauza incep alegerile. Pe I.P.S. Episcopul l-am mai vazut si ascultat, auzisem ca vrea sa-si cunoasca toti enoriasii cu bune si rele, ca-i place ordinea si corectitudinea in toate parohiile, fapt ce mi-a dat bucurie si speranta. Nu banuiam ca dorinta mea de reabilitare a unei situatii, va deslantui un scandal la care din pacate vor participa si fiinte dragi mie. Inexplicabil!. Marian Agajamian, presedintele comitetului citeste referatul continind activitatile trecute. Fabuleaza!. Ma abtin!. Cu greu. In urma alegerilor Vartan Nita este ales in locul meu. Nu comentez. De vina o fi varsta mea. Probleme grele apasa pe umerii  membrilor si ce ajutor sa dea o batana a carei minte de 84 de ani o ia razna, iscodeste, acuza si cere indreptare?. Ni se traduce ca I.P.S. invita sa vorbeasca pe cei ce au ceva de spus. Ma ridic, incerc sa ma prezint:"-Sunt armeanca Valeria Ursan si vreau sa va fac cunoscute unele nereguli din...... Nu esti armeanca!. Arata.... buletinul!", ma intrerupe brutal Marian Agajamian si asa incepe.......spectacolul!. Uitand ca sunt intr-o biserica in care ecoul slujbei nu s-a risipit, conationalii mei se agita, vocifereza ma inconjoara simt ca vor cu orice pret sa impiedice discutia. I.P.S. necunoscand limba pune intrebari. Il rog pe preotul Mandalian sa traduca cuvintele mele. Acesta imi spune ca I.P.S. nu vrea sa stie nimic din ce a fost ca sterge tot cu buretele si-l intereseaza numai ce va fi de acum inainte. Nu cred si-l rog pe preotul Radu Holca sa-mi fie translator. Ma refuza respectuos spunandu-mi ca presedintele parohiei a fost ales preotul Mandalian care grabit ma impinge spre usa asigurindu-ma ca vom continua discutia la masa. Observ ca aici I.P.S. ma priveste simte ca sunt suparata si oarecum contrariat discuta cu cei din jur apoi zambind, mi se adreseaza - "Ursan!!............."si inteleg din mimica si din blandetea vocii ca vrea sa-mi treaca supararea, ca de fapt dansul ma considera armeanca!. Stupoare!. Realizez ca in mod deliberat a fost eliminat adevarul iar langa I.P.S. Episcopul s-a asezat la masa "MINCIUNA". Alaturi sunt si preotii!. Pricep ca in prealabil s-a pus ceva la cale deaceia:-:M Agajeamian comportamentul, abilitatea prin care ai atras in planul tau pe toti membrii comitetului cu ajutorul carora la alegerile de astazi ai reusit eliminarea mea din locul in care am fost zeci de ani poarta pecetea subofiterului din Serv. de Securitate care ai fost. In dorinta de a-ti ascunde incorectitudinile ma impiedici sa vorbesc si ma discreditezi literalmente. Te temi!. Ai si de ce. Te asigur insa ca ostilitatea ta nu ma afecteaza, vreau doar sa nu mai consideri parohia, propietatea ta. Pentru ca de teama nimanui, nu abdic de la principiile dobindite prin educatie, voi relua discutia intrerupta si te anunt ca, nu din buletin rezulta apartenenta dar daca te preocupa a mea citeste "Schita Istorica a Comunitatii Armene din Romania", autor Sergiu Selian, unde la pag.101, sunt mentionati armenii care au adoptat nume romanesti si de acolo vine numele bunicului matern, Ursan. Ca sa nu te mai faci de ras, "pune mana pe carte" ca "nu urzica" vorba lui Iantu si pe revista ARARAT ca tot nu sti cum arata. Am vrut sa spalam rufele in familie dar voi ati tulburat apa, nu ati pus detergenti si ma obligati sa o fac in public. Armean bineinteles, solicitandu-i sprijinul in stabilirea normalitatii aici la noi in parohie si in inimile armenilor. Altfel ne paste rusinea!.

Dati-mi voie va rog sa revin la discutia din biserica.-: "Surpazan!" Ma numesc Valeria Ursan, nascuta in anul 1927, din parintii Osep Vasoian, armean din orasul Aintab, victima a genocidului si Ioana Ursan fiica armeanului Petru Ursan din Transilvania cu cetatenie romana. Intrucat tata avea pasaport "D-tor. Nansen" si considerat "apatrid", parintii au hotarat ca noi copii pentru a nu avea greutati cu cetatenia, vom primii numele mamei. Amandoi se odihnesc in cimitirul armean si cand o vrea Domnul le voi sta alaturi. Vasoian sau Ursan eu sunt tot armeanca care prin cuvint scris sau vorbit ma straduiesc sa nu las in uitare etnia armeana, locul si urmele lasate in Braila.-"Surpazan, sunteti parintele spritual al armenilor asezati in Romania si umbla vorba ca vreti sa va cunoasteti copiii cu bune si rele, ca vreti curatenie in toate parohiile. Sper si doresc din toata inima sa reusiti, dar pentru aceasta trebuie dat cu matura si sters praful. Regret ca va tulbur ca va necajesc dar corect este sa aflati ca scena penibila din biserica a fost provocata cu scopul de a ma impiedica sa vorbesc dar o voi face si va rog sa bine voiti sa ascultati, sa analizati faptele si sa dispuneti masuri pentru ca lucrurile sa intre pe fagasul normal. Deaceia trebuie sa stiti ca: Etnia armeana nu figureaza official sub forma de Comunitate la Institutia Prefectului, nu este  invitata la Ziua Minoritatilor si la evenimente culturale. De ce?. Nu s-a depus documentatia necesara!. La toate manifestarile ma duc singura si umilita caut mandria armenilor de alta data. In anul 2008 profesoara  G. Taranu romanca a lansat la Braila cartea "Armeni de seama din Romania" autor S.Tavitian. Unde erau armenii sa vorbeasca alaturi de mine?. Absenti au fost si in anul 2009 cand D-l deputat Varujan Pambuccian mi-a oferit 166 de carti, ( pentru care, inca odata ii multumesc) iar 83 le-am donat Biblotecii "Panait Istrati" cu dorinta ca brailenii sa-i cunoasca pe armenii de ieri si de azi. Evenimentul a fost anuntat prin cumunicat de presa. Stiti cum m-am simtit cind jurnalistii prezenti in sala m-au intrebat ironici daca sunt singura armeanca din oras?.

Pentru armenii din Braila nu s-au organizat niciodata excursii la Hagigadar acolo unde se merge "in genunchi spre Dumnezeu". De ce?. Anul trecut Agajamian a fost singur. De ce?. Probabil a vrut sa fie vazut. Multumesc celor din Galati alaturi de care am fost invitata de cateva ori si in special d-lui Bedros Arahonian prin bunavointa caruia am fost  primita cu prietenie in parohie si alaturi de enoriasi am ascultat de multe ori slujbele din biserica. Data de 24 aprilie, atat de dureroasa pentru toti armenii, trece neobservata la Braila si la Monumentul Martirilor din cimitir nu se aprinde macar o lumanare. De ce?. De altfel Agajamian stie ca  s-a ridicat in memoria eroilor armeni din cele doua razboaie mondiale?!. Toate acestea nu arata lipsa de interes a comitetului parohial, in special al presedintelui?. Se schimba insa treaba cand e vorba de gospodarirea valorilorilor materiale. Cuprins de o harnicie fara seaman, de importanta atributiunilor sale si sub totala indiferenta a membrilor comitetului care cu exceptia mea ii sun rude se apuca de treaba. Singur, ca se stie ca, e armean....pe buletin!. Ori ce interventie constituie imixtiune si...ia masuri. Credeti ca de la alegeri s-a schimbat ceva?. Am simtit aceasta pe 24 mai cand a refuzat sa deschida biserica motivand ca este ocupat ca este joi nu vineri. I-am spus ca e ziua Inaltarii si ca la usa asteapta sa intre o doamna infirma  care sprijinita de sot vrea sa aprinda lumanari. Nervos a deschis apoi a luat masuri. Vineri si duminica inchis!. Vartan Nita noul ales aproape a alungat-o vineri pe o cunostinta spunandu-i ca este spioana mea, apoi mi-a dat talefon iar limbajul vulgar m-a deranjat si ca sa nu continuie m-am hotarat sa scriu ca, sa se stie, sa se auda ca:- Nu am nimic personal, nu vreau locul nimanui dar pretind respect si daca am unele suspiciuni, nedumeriri, cei luati in vizor le pot spulbera cu argumente iar eu, spasita voi recunoaste ca vina o poarta discernamintul meu erodat de ani. Pana atunci, va rog Surpuzan, ingaduiti-mi sa continui. - Stiti ca fiecare parohie este gestionata de un comitet care se consulta, hotareste si directioneaza valorile iar pentru probleme deosebite se adreseaza Forului superior. Aici la Braila Comitetul a fost si este o fantoma. De cca. 2o de ani este ignorat, fapt ce a generat conflictul si Agajeamian pentrui care sunt "cuiul lui Pepelea" a reusit sa ma elimine. Pentru mine nu constitue un impediment dar m-a surprins sprijinul dat din care nu au lipsit nici fetele bisericesti. Parinte Bogdan, imi permit sa va amintesc ca, de ani buni va rog sa ma ascultati dar inexplicabil, de fiecare data cu ostentatie la Braila, Galati chiar si la Iasi mi-ati intots spatele, spunandu-mi: aici v-ati gasit doamna?. Dar unde?. Ca n-ati precizat. Chiar daca vi s-a spus ca nu sunt armeanca aveati datoria sa ma ascultati. Erau problemele parohiei care nu se discuta, pe simpatii sau antipatii. Ati asistat tacut la un simulacru de alegeri si ma intreb de ce n-ati intervenit, n-ati ridicat crucea cand diavolul a intrat in biserica?. Nu judec pe nimeni, doar spun lucrurilor pe nume si va reamintesc si dvs parinte Mandalian ca la Galati, dupa slujba, v-am relatat situatia din Braila si v-am rugat sa incercati o apropiere intre cele doua parohii (prima fiind un exemplu) m-ati admonestat ca vorbesc in lipsa brailenilor. Pai, tocmai asta cerusem!. Sa-i invitati. N-ati facut-o. Permiteti sa va intreb de ce pe 17 martie in biserica din Braila ati impiedicat orice comunicare dintre mine si I.P.S. Episcopul?. Sa inteleg ca ati vrut sa faceti un gest crestinesc punand mana pe capul pacatosului?. Poate nu mai greseste!. Oare??. Dar cu paguba adusa atatia ani parohiei ce faceti?. De ce vreti sa-i puneti cruce?. M-ati asugurat ca asa vrea I.P.S. Dansul nu cunoaste inca limba romana si dvs. ati vrut sa creada ca la Braila totul este "roz". De ce?. N-ati comis un pacat si inca in biserica?. Poate va spovediti si obtineti iertarea. Pentru fiecare cojoc exista insa un ac. In cazul de fata este "Corpul  de control al Episcopiei" a carui competenta o sa intepe unde trebuie. Va verifica, va trage la raspundere si va restabili ordinea. Doamne ajuta! Poate aflam de ce membrii comitetului nu trebuie sa stie cate imobile sunt in propietarea parohiei, starea lor, functionalitatea, numele si numarul chiriasilor, valoarea chiriilor si respectarea temeiului legal. De ce imobilul de pe str. Galati nr.13 apartamentul de la etaj (a carui fatada arata groaznic) nu este locuit de multi ani si nu avem voie sa intram in el?. Impreuna cu Garbis Bagdasar am propus sa facem acolo un club cu diverse activitati care sa intareasca legaturile dintre noi. De ce nu am fost auziti??. In curtea bisericii se afla casa in care a trait pana la moarte preotul Hovsep Garibian, socrul fratelui meu. Dupa plecarea preotului Avedis Mandalian o camera a devenit biroul parohiei iar cealalta este dotata cu mobila de dormitor. Nu este locuita si nici camera de oaspeti iar preotii care uneori fac slujbe dorm la hotel. Atunci ce destinatie are?. Ar trebui sa primim raspuns ca doar nu-i propietete particulara!. Nu trebuia sa fie aici sediul comitetului, un birou, un fiset cu actele care sa reflecte activitatea iar la o cafea s-ar fi strans legaturile dintre putinii armeni ramasi care nu stiu de ce s-au risipit din cuget si simtiri?. Poate ar fi gospodarit cu dragoste si sfintenie tot ce au realizat si lasat aici bunicii care, alungati din tara lor spre nicaieri, au putat toata viata scris pe inima cuvantul CENOCID. 

Str. Galati nr. 13

Biserica, acest monument cu arhitectura deosebita, care a suferit si sufera deteriorari, a fost reparata de cateva ori fara consultarea comitetului caruia nu i s-a comunicat, valoarea lucrarilor si executantul, iar stare ei de astazi arata ca lucrarile au fost superficiale. In anul 2000 dorind sa donez suma de 20.000.000 lei (suma importanta la acea vreme) contributie la repararea bisericii am solicitat presedintelui sa prezente membrilor documentatia intocmita si sumele existente in cont. Acesta nervos a refuzat, a rupt procesul verbal si a plecat spunandu-mi: Daca donezi nu sant obligat sa spun ce fac cu banii, dau socoteala numai la Bucuresti!. Asa o fi?. Ca deobicei membrii nu au comentat. Anul acesta in lunile aprilie si mai s-au facut lucrari de incalzire centrala. Nu cunoastem valoarea investitiei. As vrea sa nu comentez dar este uluitor ca a primit aprobare pentru ca din peretii crapati curge tencuiala. In unele locuri chiar si in altar a patruns igrasia, o portiune din podea s-a lasat (hrube sau apa freatica) si alte degradari care reclama o expertiza tehnica si renovarea daca vrem salvarea acestui lacas. Veniti, vedeti, constatati. Discrepanta dintre noua instalatie si stare peretilor te indispune desi Florenta care-i contabila si casiera face si curatenie. Nu am bani sa platesc o femeie zice presedintele si ironic mi-a recomandat sa fac eu. Dealtfel, daca situatia n-ar fi atat de grava, m-as amuza fiindca in biserica sunt singura care intra saptamanal. De multa vreme un armean n-a pus piciorul macar in prag. Cine sa-i atraga?.

La teatrul "Maria Flotii" maestrul de sunet este armeanul M. Ecmegian pe care m-am straduit sa-l atrag dar a simtit ca n-are loc si s-a retras. De ce?. Agajamian refuza in mod constant sa deschida biserica si a trebuit sa ma deplasez la Bucuresti pentru rezolvare, fapt cunoscut de tot membrii comitetului, carora as vrea sa le spun ca, ma rusinez pentru ei ca pe 17 martie, uitand ca in buletine figureaza cu nume romanesti, nu au contrazis aberatia lui Agajamian, participand fara jena la planul acestuia de eludarea legilor. S-a dovedit ca intradevar le este teama de el dupa cum mi-au spus de multe ori "ca este periculos si  poate face rau". Da voi, Lucica, Norica, Madi, nu faceti asta de aproape 20 de ani?. Ati avut mereu un loc in inima mea, dar in ziua aceia ati fost penibile. Stiati ce se intampla dar ati folosit "metoda strutului". De ce nu ati vrut sa colaboram, sa ne indeplinim atributiile?. Cand l-ati ales pe Vartan, stiati ca raul se adanceste?. Care-i statutul lui social?. Bea mult!. Nu apa!. Rezervati, jenati, cu fete palide, erau in bisericadoi armeni puri si manierati. Lidia Scurtu si Garbis Bagdasar pe care-i scuz pentru ca fiind intre lupi.....

Surpazan, poate scriu prea mult si plictisesc dar nu pot relata succint fapte care ma preocupa de multi ani. Considerati acestea ca o spovedanie care sa-mi aduca linistea. Va rog, sa intram in cimitir in care se afla 500-600 locuri si casa in care locuiesc ingrijitorii. Comitetul parohiei are obligatia sa incheie cu acestia o conventie semnata de ambele parti. Ei sunt Marcela si Ghita si-l numesc pe Agajamian "sefu"! Noi, membrii nu am fost si nu suntem recunoscuti. Daca faceam observatii privind curatenia se supara sefu. Acum cativa ani i-am cerut sa faca ordine ca, vine preotul. A ....zice Marcela, vine Sorin??. Pentru mine preotul se numea Avedis Mandalian, il respectam si am inteles cu tristete motivul pentru care era Sorin cand, obosit de slujbele facute in cimitir de ziua mortilor (care erau doua) se odihnea si purta discutii in pauze, cu sefu si Marcela, in camera acesteia. "Interesul comun pentru lucrarile funerare!" Am aflat ca Marcela se numeste Maria Spatar abia dupa 15 ani cand in Ziarul de Braila din 4-5 aprilie 2009 a aparut un articol despre cimitirul armean. Va rog sa-l cititi. Tot de atatia ani ingrijitorii impreuna cu 5-6 rude au inceput sa construiasca aici monumente funerare si ce tare se supara "seful" cand puneam intrebari -"primim 10% din valoare, mata ai auzit de zeciuiala"?. "Sefule"! te informez ca pe cartea mea de munca scrie: revizor contabil principal, domeniul? C.F.I. Aceasta nu-  zeciuala ci control financiar intern. E suficient?. Afacerea este infloritoare, Marcela a ajuns si ea sefa cum o numesc lucratorii care azi 8 iunie lucrau de zor la o cripta. Si-a construit o "casuta", sotul ei circula numai cu motocicleta, care parcata in cimitir face dovada bunei stari si ce imbietor e mirosul de carne fripta la gratar. Oamenii muncesc, trebuie sa mai petreaca nu?. Cui ii pasa ca fumul se revarsa pe placa de marmura, degradata de vreme si de nepasare, aflata la doi pasi, pe care scrie: Garabet Aznavurian, erou de razboi. Dar mormintele celorlalti armenii? Trebuie sa dai deoparte iarba ca sa citesti: Djelalian, Bagdasarian, Cealchian, Agajamian Artin, tatal "sefului" un armean de treaba care s-a ocupat temeinic de parohie. Cu anii in urma, a construit o camera mortuara. Astazi cu peretii separati este bucatarie si dormitor pentru mama "sefei", Marcela. Presupun ca lucrarile au intrat de curand in legalitate pentru ca pe un afis scrie "Aici executam lucrari funerare". Cine?. Cu permisiunea cui ca doar cimitirul este propietatea parohiei?. O fi cu zeciuiala?. Din ce, de la cine?. Nu trebuia si comitetul sa stie?. Dar sumele rezultate din taxe pe morminte si din vanzarea locurilor de veci unde se regasesc?. Si poate sefu ar trebui sa dai socoteala unde trebuie, de ce si cu permisiunea cui ai vandut si vinzi locurile de veci?. Numarul lor a crescut iar contravaloarea dobandita unde si in ce se regaseste?. N-ai comis profanare  de morminte cand ai vandut locul in care se aflau osemintelele lui Sahag Navasartian (victima a genocidului) prieten bun al tatalui meu si care mi-a insotit copilaria?. Acum doi ani impreuna cu fica sa ( care locuieste in Galati ) am constatat ca pe locul tatalui este lucrare noua cu nume romanesc. Acolo erau si osemintele familiei Calustian care au fost imprastiate prin cimitir de comparator. S-ar putea sa mai fie alte cazuri. De zeci de ani armenii de aici au plecat, locurile au fost vandute romanilor. Eu am donat parohiei patru locuri, sora mea Nella a donat toata suma necesara instalarii de apa in cimitir si a zece rezervoare pentru depozitare. Astazi exista doar unul. De ce?. 

Sunt foarte multe raspunsuri de dat!. Unul ar fi al comitetului, de ce in zeci de ani nu v-au preocupat problemele parohiei in special cele din cimitir, ati intocmit vreun process verbal din care sa rezulte situatia de acolo?. Parinte Mandalian cer scuze dar mai am o nedumerire, in luna martie ati fost numit presedintele parohiei din Braila. In luna aprilie de pastele blajinilor ati venit de la Suceava sa slujiti la morminte 2 zile adica duminica si luni. Mormintele armenilor din cimitir se pot numara pe degete, nu s-ar fi cuvenit sa oficiati o ora o slujba in biserica?. Poate faceati si sfintirea caselor si in calitatea pe care o aveti se facea o conciliera atat de necesara intre putinii armeni?. Erati oare de fata cand in cimitir o femeie s-a adresat parintelelui Kricor Holca carandu-i adresa si telefonului d-nului Pambuccian seful armenilor cu rugamintea sa faca ordine in cimitir si in biserica care este monument istoric?

 

 

 

 Cimitirul Armean Braila

 

Sarpuzan!. Din respect pentru dvs, pentru tot ce reprezentati in viata armenilor, nu v-am pronuntat numele, dar va asigur ca tot ce am scris aici reflecta relitatea si-mi pare rau pentru ca va intristez. Recapitulez si ma gandeasc ca volumul neregulilor semnalate este prea mare dar va asigur ca au inceput de foarte mult timp. In anul 1999 am fost la Bucuresti si am cerut sprijin. Nu a venit. La apelul telefonic cineva mi-a spus: -d-ta esti o oarecare, n-am ce sa discut (mana lui Agajamian care stie ca dupa buletin, nu sunt armeanca). M-am adresat in scris (am copia) nu mi s-a raspuns. Situatia este aceiasi si  dupa alegeri. Poate si mai grava, pentru ca continua. Nu vreau sa insnuiez, dar ce sta la  baza actiunilor acestui armean.......dupa buletin?. Cine il protejeaza?. Poate ar vrea sa afle, sa comenteze si armenii din alte parohii.

 

Multumesc.

Ursan Valeria.         

P.S.

Marian Agajamian, stiu ca nu recunosti si nici nu astept dar vreau sa-ti amintesc ca intr-o anume conjuctura mi-ai spus: D-ta te-ai nascut in Romania, ce-ti pasa atata de armeni?. Si mai dai dracului ca bine le-a facut turcii, ca-s rai!. La asta ma gandeam cand in altarul bisericii, citeai juramantul de presedinte reales. Cu greu, m-am abtinut sa nu-ti spun in auzul tuturor: -Ba, imi pasa si inca tare, pentru ca, printre oasele martirilor ramase in desertul Mezopotamiei se afla si ale bunicilor paterni si a tuturor rudelor a caror lipsa am simtit-o dureros toata viata. Au fost si ai tai dar,...nu-ti pasa!. Altfel ai fi stiut ca Monumentul din cimitir reprezinta un omagiu adus memoriei martirilor din anul 1915, nu armenilor care s-au jertfit pentru patria romana in cele doua razboaie mondiale, dupa cum ai declarat in articolul “Biserica Sfanta Maria” publicat intr-un ziar local.  

                                                       Monument martiri 1915

Din Brăila cosmopolită - Povestiri despre armeni

Recent, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati" a primit o dona­ţie de carte din partea Valeriei Ursan, membră a Comunităţii Armenilor din Brăila, pasionată de cultură, mereu prezentă la activităţile cultura­le, desfăşurate în urbe. Interesanta şi importan­ta donaţie cuprinde pes­te 80 volume ale unor importanţi scriitori ro­mâni de origine armeană şi ale unor scriitori, isto­rici români, care au scris despre spaţiul cultural şi artistic armean, despre armenii din ţara noastră. Interesant este şi faptul că Valeria Ursan a pri­mit la rândul său aceste volume de la deputatul Varujan Pambuccian, iar faptul că a dorit să le ofere Bibliotecii „Panait Istrati" pentru ca ele să fie permanent la dispoziţia citi­torilor reprezintă un gest  de o generozitate salutara, rar întâlnită.

Această donaţie va avea parte de o  prezen­tare, astăzi, începând cu ora 14.00, în sala de festivităţi, la sediul Bibliotecii din calea Călăraşilor. Valeria Ursan, scriitori şi publicişti brăileni vor vor­bi despre recent intratele lucrări în colecţiile biblio­tecii. De asemenea, vor fi şi destule poveşti despre  interesanta comunitate a armenilor din Brăila şi nu numai.

Cărţile lui Simion Tavitian lansate la Biblioteca Judeţeană

Eveniment deosebit joi, 20 martie, la Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati”, sala de festivităţi a instituţiei găzduind lansarea volumelor cunoscutului scriitor şi publicist Simion Tavitian, “Armeni din România” şi “Armeni de seamă din România”, apărute anul trecut la Editura Ex Ponto din Constanţa.

Din păcate pentru publicul venit în număr mare la manifestare, autorul a lipsit motivat, venerabilul Simion Tavitian având probleme de sănătate care i-au împiedicat deplasarea la Brăila. Au vorbit însă despre carte, despre istoria armenilor şi despre armenii brăileni, prof. Georgela Ţăranu, Valeria Ursan şi Adelina Pop. Aceasta din urmă, amfitrionul întâlnirii, a insistat pe ideea că Brăila a reprezentat pentru localnici, dar şi pentru sud-estul Europei, un soi de metropolă prin existenţa unor confluenţe spirituale extrem de interesante. “Armenii au reprezentat pentru Brăila o etnie foarte puternică. Între altele avem la Brăila o Biserică armenească, iar un lăcaş de cult într-un anumit spaţiu este semn sigur al prezenţei unei comunităţi cu o conştiinţă de sine foarte solidă”, a punctat Adelina Pop.

Prof. Georgela Ţăranu a evocat personalitatea scriitoricească a lui Simion Tavitian, autor prolific şi care şi-a dedicat întreaga viaţă recuperării memoriei faptelor însemnate ale armenilor din România. De asemenea, a fost prezentată o istorie a holocaustului armenilor, tragedia genocidului suferit în două rânduri de neamul armenilor fiind foarte multă vreme un aspect prea puţin cunoscut şi pe nedrept ignorat. Georgela Ţăranu a subliniat apoi contribuţia uriaşă avută de armenii din Brăila la îmbogăţirea patrimoniului spiritual naţional şi universal, oprindu-se asupra a trei personalităţi: Ana Aslan, pionierul gerontologiei mondiale, Manuela Aprahamian Sidoroff, cercetător în informatică aplicată şi Maria Magdalena Udrea, actriţă.

Simion Tavitian prezintă în cărţile sale peste 200 de figuri importante ale culturii şi lumii ştiinţifice, armeni care au dat măsura geniului lor şi au dus faima României dincolo de hotarele ei. “Aceste portrete sunt destine exemplare. Trebuie să avem în vedere că fiecare dintre ei a avut alături, a fost susţinut de o familie, de o comunitate şi astfel vom avea imaginea a ceea ce a însemnat şi înseamnă şansa noastră, a românilor, de a trăi cu aceste modele”, a încheiat Georgela Ţăranu.

Brăileanca Valeria Ursan a prezentat apoi auditoriului aspecte din viaţa negustorilor armeni din Brăila, plecând de la exemplul familiei sale, tatăl ei fiind armean refugiat după măcelul declanşat împotriva neamului său în anul 1915. Susţinută de izvoare bibliografice solide, pledoaria Valeriei Ursan a fost o adevărată lecţie de istorie, apreciată la superlativ de public.

La final, Georgela Ţăranu a prezentat un film documentar despre spiritualitatea Armeniei.

Dan BISTRICEAN

Viata din cimitir

O familie de braileni locuieste de mai bine de 16 ani printre monumentele fune­rare armenesti  In casa din cimitir traiesc zece oameni   Locatarii spun ca "vecinii" trecuti intr-o lume mai buna, nu ii sperie.

In plina criza, unii oameni ga­sesc mereu metode ingenioase de a supravietui si obtin locuinte ieftine, unde nici cu gandul nu gandesti. La intrarea in cartierul Brailita, in cimitirul armenesc, isi are resedinta o familie cu zece componenti, dintre care doi co­pii minori, care isi duce traiul zi de zi printre cruci, morminte si tamaieri.

Peste un deceniu, printre morti

Familia Spatar nu sta de azi, de ieri acolo. Primii membri s-au mutat in urma cu mai bine de 16 ani in casa paznicului cimitirului, iar de vreo trei ani, locatarii unu­ia dintre cele mai linistite car­tiere ale orasului s-au inmultit. Zilele trecute am stat de vorba cu "mama familiei", Maria Spatar, femeie care poate spune ca tra­ieste Halloweenul in fiecare zi. Din spusele ei, dupa o vreme, traiul printre cruci devine obis­nuinta, iar cimitirul, cu linistea sa mormantala, poate fi considerat casa. Maria Spatar spune ca nu se poate plange cu viata de aici. Pe langa faptul ca nimeni nu o deranjeaza, mai are parte si de o locuinta pe care o foloseste in mod gratuit, fara a plati chirie, in plus, in afara de gaz, locuinta, formata din doua corpuri, are absolut toate conditiile, cum ar fi apa, canalizare si curent electric. "Devine obisnuinta. Ce sa facem?". Totusi, viata familiei Spatar are si inconvenientele sale. Nu pot chema prieteni la masa, iar despre aniversari, nunti sau botezuri nici nu poate fi vor­ba. Doar inmormantari. Nu de alta, da ceilalti "locatari" ai zonei ar fi deranjati de zgomot. "Noi nu facem aniversari sau nunti, ca ar fi lipsa de respect. Cine ar putea sa faca aniversari intr-un cimi­tir?", a mai spus Maria. Cat des­pre o casa de la Primaria Braila, nici nu poate fi vorba, nu de alta, dar familia Spatar spune ca nu a facut o cerere in acest sens. "Nu ne-am dus la Primarie sa cerem casa, ca sunt altii mai amarati ca noi. Eu lucrez la o fabrica de in­ghetata, la patron, sotul are si el de munca. Nu ne putem duce la Primarie, cand sunt altii care nu au nici macar o coaja de paine. Nu avem gaze, dar avem apa si lumina. Casa asta am primit-o de la parohia armeneasca si pentru ca avem grija sa nu se intample nimic aici, parohia ne-a dat casa asta". Viata in cimitir isi duce cur­sul ei normal. Cand am fost noi in vizita, rufele erau intinse la uscat, copii dormeau, iar feme­ile isi faceau de treaba. In acest moment, in cimitirul armenesc, intreaga familie, formata din bu­nici, parinti, copii, aseapta cu ne­rabdare sarbatorile pascale, care probabil vor aduce si un plus de bucate pe masa.

Nimic nu e chiar gratis

Casa nu vine chiar fara nicio obligatie. in schimbul faptului ca locuiesc aici, Spatarii trebuie sa asigure paza cimitirului. Lucrul acesta nu ii deranjeaza absolut deloc si, dupa spusele lor, nici macar gandul ca in fiecare di­mineata "se trezesc inconjurati de cruci si de monumente fu­nerare nu ii sperie. "Cu atata pa­mant care vine pe ei saracii,'cine Doamne-iarta-ma sa mai iasa de acolo?", se intreba retoric Maria Spatar. Reprezentantii Bisericii Ortodoxe Armene au confirmai faptul ca familia Spatar locuieste in cimitir cu voia comunitatii.

Ziarul de Braila 4-5 aprilie 2009

Text si foto: Liviu Ghinea