Simtul Onoarei

BINECUVANTAT SFIINTIA VOASTRA!

Multumesc! Sunt Valeria Ursan, armeanca din Braila si am dorit ca, dialogul nostru, intrerupt din motive de sanatate, se fie reluat intr-o atmosfera calda, curata, dar ferma, guvernata de dragostea pentru Dumnezeu si dreptate. Amin!.

Am nevoie de aceasta data, sa ma primiti, sa ma ascultati ca un parinte spiritual ce sunteti, dar si ca pastratorul bunurilor materiale lasate bisericii de bunicii si parintii nostri. Nu intentionz sa va flatez dar, inca de la inscaunare, ati invitat armenii din tara sa asiste la slujbele oficiate in diferite orase. Ati dorit sa-i cunoasteti sa se cunoasca intre ei, ceea ce nu a mai facut nimeni. Emotionant!.

Ramane sa-i invitati la o discutie pe toti armenii urmasi directi ai victimelor genocidului. E o veche dorinta a mea. Ma bucur ca ati invatat limba romana si va rog sa recititi si cu ochii sufletului tot ce v-am scris, incepand cu martie  2012 .Va asigur ca reflecta adevarul si am speranta ca in urma unui control riguros, veti pune in functiune matura si forasul pentru a se scoate gunoiul care sufoca de multi ani biserica si sa fie trasi la raspundere cei care s-au infruptat fara jena din banii parohiei din Braila. Situatia aceasta degradanta dureaza de ani si este produsul unei minti cu mari carente morale iar eu, nu pot trece indiferenta pe langa tot ce ne intineaza cinstea, stirbeste credinta si respectul pentru lacasurile sfinte.

Unde erau in acest timp membrii comitetului? Nu cumva nepasarea lor a generat acesta rusinoasa situatie?. Ori s-au facut presiuni asupra lor? Ca, de, veri, verisoare!. Se bat in piept ca sunt armeni dar, in biserica tot singura sunt. Poate ne invitati dvs la o discutie sa lamurim problemele. Anul trecut, m-am adresat de doua ori in scris Consiliului Arhiepiscopiei, aratand gravele abateri comise de Marian Agajamian  presedintele comitetului, in gestionarea patrimoniului parohiei armene din Braila dar, nu am primit nici un raspuns, desi are competenta si mai ales obligatia sa comunice rezultatul cercetarilor.

Am revenit anul acesta in luna iulie cu aceiasi problema. Sper sa primesc raspuns altfel ar fi dureros ca si de aceasta data urechile sa nu auda si ochiii sa nu vada. Aceiasi tacere si din partea Uniunii Armenilor si a ziarului Ararat carora le-am cerut de cateva ori sprijinul. Poate epitetul de "baba asta nebuna" ce mi la dat impricinatul, a contribuit la indferenta lor. "Baba asta nebuna", lasata sa se lupte singura cu ticalosia, are activitate apreciata in Braila. Ultima, a avut loc anul acesta  la 15 martie intr-o  sala cu 200 persoane. Am sa va trimit diploma prin Ararat. Mai am si altele. Acum doi ani am fost invitata sa botez o scoala cu numele scriitorului Radu Tudoran de a carui prietenie m-am bucurat din adolescenta si pana la decesul acestuia. Manuscrisul romanului "Intoarcerea fiului risipitor" scris de el la Braila in anul 1947 a fost in posesia mea pana anul acesta cand l-am donat Bibliotecii P.Istrati. Cel mai drag gest inimii mele a fost cind directoarea respectivei scoli a plecat in Norvergia in cadrul Proiectului "Cmenius"(schimb intre profesori si elevi ) I-am povestit despre armeni, genocid si rolul exploratorului norvegian Nansen, in dobindirea identitatii acestora in lume. Rugata de mine, d-na profesoara Elena Matetovici, a transmis multumirle armenilor din Braila si din lume si special, o adanca plecaciune din partea mea, memoriei temerarului a carui nume a fost scris pe fiecare pasaport armean, deci si pe al tatalui meu: DR. NANSEN. Cu emotie au aplaudat elevii si profesorii din sala orasului Bergen. Pare lipsa de modestie dar, am fost obligata.

La parohia armeana din Braila domnilor, sub privirile membrilor comitetului are loc de multi ani un  jaf in toata regula iar dvs prin nepasare i-ati dat "unda verde" lui M.Agajamian care continua nestingherit sa ''munceasca" in folosul sau si incarcat de ura, ia mereu masuri impotriva mea. Are metode speciale ca doar, la scoala Securitatii, nu a invatat "Tatal nostru". Ultima "gaselnita" a fost de a ma elimina din randul celor invitati sa participe la slujbele ce le oficiati Surpazan, in bisericile din diferite orase. Deplasarea se face cu maxi taxi platit din banii parohiei si intrucat armeni in Braila sunt putini, locurile ramase libere sant ocupate de romani. Prietenii sefului.

Dumnezeu nu doarme, de aceia Surpazan, va rog sa dati mare atentie celor ce urmeaza. Pe drumul de intoarcere de la Tg.Ocna prin luna iunie, uitand ca a asistat la slujba ce ati oficiat-o, M.Agajamian a provocat in maxi taxi un scandal care ar fi putut avea un final tragic. Manifestandu-se ca un huligan, dupa ce a epuizat toata gama de injuraturi, cu ochii injectati de ura s-a napustit asupra varului sau Gabi Bagdasar, urland: -Te omor!, te omor!. Realizati va rog Surpazan, ce panica s-a produs. Noroc ca soferul inspaimantat, a oprit masina. In parcare agresorul dezlantuit continua sa ameninte cu moartea. Divergenta dintre protagonisti incepuse inaintea plecarii din Braila cand, Gabi Bagdasar, a refuzt sa semnezea niste acte prezentate de Agajamian, motivand ca erau false.

Trebuie sa stiti ca M. Agajamian este un impatimit al jocurilor de noroc (li se spune pacanele) si stiti ca aici se vehiculeaza bani multi. De unde?. Precizez ca, acesta este de mult cunoscut ca o fire violenta, pentru ca in timpul stagiului militar, intr-o altercatie cu un sergent la lovit cu un corp contondent si i-a crapat acestuia capul. Ma uraste destul ca sa faca si cu mine la fel.

Nu-mi este frica. Am trait destule si o sa plec la cimitirul armean langa parinti. Dar el?. Atunci la salvat de la inchisoare colonelul Avedis Sarchisian, originar din Braila, profesor la Scoala de ofiteri din Sibiu. A fost un copil orfan, harnic si frumos, prietenul meu din copilarie si se odihneste in cimitirul armenesc din Braila.

Surpazan!, "baba asta nebuna", a fost educata in spiritul iubirii pentru Dumnezeu oameni si adevar de un tata care, aruncat de soarta la varsta de 12 ani in centrifuga genocidului, a supravetuit sustinut de simtul onoarei. La varsta de 85 de ani nu pot sa abdic de la acest crez. Anul trecut pe 23 noiembrie, ora 17, pe TVR 3 intr-o emisiune cu si despre armeni, un  barbat distins, cu parul grizonat, spunea: caracteristic armenilor este SIMTUL ONOAREI. Am inteles ca este profesor universitar. Din pacate nu i-am retinit numele dar poate mi-l spune dl Paul Bogdan Agopian care era prezent in emisiune si in schimb, eu il invat sa prepare  kavurma.

Surpazan, va rog incercati sa treziti in cei de astazi,( desi e foarte greu in actuala conjuctura) simtul onoarei. A fost suportul unui popor care risipit prin lume de ticalosia unora a rezistat cu stoicism vicisitudinilor. Armenii, spunea tatal meu, au fost STRAINII CARE SI-AU PURTAT TARA IN SPATE, SI CAND S-AU STABILIT UNDEVA, AU ASEZAT-O CU ONOARE, IN BISERICI "Daca cei de astazi au pierdut-o sunt de…plans.

Peste cateva zile veti fi la Hagicadar. Din pacate eu nu am cum sa ajung.

Doresc sa patrundeti cu sfintenie in sufletele enoriasilor si sa ramaneti acolo asa cum meritati.

Cu dragoste si consideratie!

Valeria Ursan

 

Catre Consiliul Arhiepiscopiei Bisericii Armene din Romania

Subsemnata Valeria Ursan, domiciliata in Braila str.Grivita nr.431, nascuta in anul 1927, fiica lui Osep Vasoian victima a genocidului armean si a Ioanei Ursan armeanca dupa tata (amandoi se odihnesc in acelasi mormant din cimitirul armean), revin asupra sesizarilor facute in cursul anului 2012, prin care va semnalam gravele abateri in activitatea Parohiei armene din Braila, cu rugamintea sa cercetati si sa luati masurile cuvenite. Regret ca, motive legate de sanatate care au necesitat spitalizare si tratamente indelungate, m-au impiedicat sa iau legatura cu dvs. pentru a afla rezultatul. Incerc sa reiau unele fapte reclamate de mine care contravin regulilor de functionare a orcarei parohii armene din tara.

1. Comunitatea armeana nu figureza in evidentele Prefecturii.

2. Nu suntem invitati oficial la "Ziua minoritatilor" sau la activitati si manifestarii legate de etniile din Braila.

3. Comitetul Parohiei al carui membru sunt inca din perioada cand presedinte era defunctul Artin Agajamian nu s-a intrunit niciodata de cand fiul acestuia, Marian Agajamian, i-a luat locul.

4. Solicitarea mea de a respecta regulile de ordine interioara privind participarea Comitetului la gestionarea financiara, imobiliara si implicarea in orice problema legata de patrimoniul parohiei s-a lovit de refuzul total a d-lui Marian Agajamian care, din pacate, se comporta ca un stapan.

Mentionez ca si angajarea ingrijitorilor din cimitir a facut-o fara  consultarea Comitetului care, ar fi trebuit sa aprobe si sa semneze cuvenita "Conventie". In plus, tot singur, a hotarat sa transforme in bucatarie si wc in folosul ingrijitorilor, camera mortuara, construita de tatal sau.

Am cerut in repetate randuri membrilor comitetului sa ia atitudinea cuvenita in stoparea acestor abuzuri dar m-am lovit de indiferenta pentruca toti sunt rude directe cu presedintele M.Agajamian. Si apoi, de unde sa luam altul?. Vrei sa ne ia romanii biserica cum s-a intamplat in alt oras?. Spuse de Mady Paraschivescu!.

Desi la 17.03.2012, in urma alegerilor, presedintele Comitetului a fost numit preotul Azad Mandalian, situatia nu s-a schimbat, nu  avut loc nici o intrunire cu armenii. Dar fapta cea mai reprobabila, chiar tragica, este ca de ani buni M.Agajamian a vandut locurile din cimitir  in care au fost inmormantati armenii traitori in acest oras, multi dintre ei, victimile directe al genocidului. Pe aceste locuri, ingrijitorii cimitirului ajutati de rudele lor de etnie rroma (cum li se spune azi tiganilor) au construit, sub directa coordonare a presedintelui comitetului, cripte pentru noii proprietari si fara pic de respect aruncau odata cu pamantul si osemintele .

Va las pe dvs. sa apreciati dimensiunea acestei profanari de morminte, a carei  veridicitate o puteti constata. Nu cred ca este necesar sa dezvolt aici fapte ce le-am aratat in adresele anterioare, (nici starea de sanatate nu-mi permite) deaceia va rog sa dispuneti cecetarea (cand, ve-ti descoperii  alte neraguli) si luarea masurilor ce se cer in situatia data. Precizez ca , "indrazneala" mea a declansat in Marian Agajamina o puternica aversiune pe care o manifesta dupa cum se pricepe. Imi asum raspunderea pentru cele sesizate si va asigur ca o intalnire cu toti armenii din Braila ar fi benefica si ar contribui la elucidarea acestei dureroase probleme. S-ar aseza astfel la locul cuvenit SIMTUL ONOAREI, caractaristic poporului armean, dupa cum sublinia, in toamna anului 2012 pe un post Tv. un distins profesor universitar de origine armeana.

In speranta ca ve-ti da curs doleantelor mele, va multumesc d-lor Consilieri si astept cuvenitul raspuns.

Valeria Ursan.  Braila 13 iulie 2013.          

Spovedanie

Hagigadar ! Nume cu rezonanta misterioasa pentru unii. Pentru armeni, loc sfant unde in fiecare an de ziua Adormirii Maicii Domnului se intalnesc si asculta slujbele oficiate de preoti, in micuta si vechea bisericuta a manastirii cu nume ce da sperante: "Implinirea dorintelor". Cred ca anul acesta din batranele ziduri s-a inaltat spre cer o dorinta pe care Dumnezeu a indeplinit-o pentru ca  la  5oo de ani de existenta,a fost binecuvantata cu prezenta Sanctitatii Sale Karekin al II-lea, Catolicosul si Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor. Ecoul slujbei, a liturghiei Episcopale la a carei oficiere s-au alaturat vocile preotilor veniti din toata tara, a purtat cu el maretia momentului iar aerul de curat si piosenie emanat, a patruns adanc in sufletele  pelerinilor, ca o adevarata sarbatoare a   crestinilor armeni de pretutindeni. Sunt convinsa ca totii preotii participanti, coplesiti de trairile incarcate cu sfintenie, au adus Slava lui Dumnezeu, smerenie si evlavie in parohiile unde pastoresc.

Anul acesta nu am fost la Hagigadar si ma felicit. Plina de revolta impotrva nedreptatilor accumulate in adancul fiintei mele, as fi putut sa le asez in mainile Catolicosului, ceea ce ar fi fost o impietate. Ma ferit Dumnezeu dar, ca  fiecare om in varsta, nu vreau sa trec dincolo incarcata de pacate, asa ca am fost acolo cu  ochii mintii si cu sufletul mi-am exprimat ca fiecare, o dorinta.

Parinte Bogdan, am in fata revista Ararat din 15 august a.c. in care intr-o fotografie pasiti alaturi de I.P.S. Episcopul Datev. Purtati subbrat Cartea Sfanta si aveti chipul luminat de un zambet ce ma convinge ca acolo la Hagigadar s-a petrecut o minune. Sunteti preotul care-si cunoaste menirea, dispus la realtiile cu oamenii, cu problemele lor de aceea va intind o ramura de maslin si va rog sa-mi primiti, sa-mi ascultati spovedania si sa ma indrumati spre cele ce trebuie sa fac ca sa trec in liniste pragul spre moarte. Stiu ca actul de spovedanie tine de intimitate dar, pentru ca discordia a fost publica, e bine ca impacarea sa fie la fel.

Se spune ca, batranii dau in mintea copiilor. Ma bucur sa fie asa pentru ca copilaria inseamna puritate, nedumeriri si intrebari care asteapta raspunsuri iar cei mari sunt raspunzatori de devenirea lor. Peste cateva luni implinesc 85 de ani, cu ei toti ma aplec in fata memoriei parintilor, a fratilor langa care am crescut cu credinta in Dumnezeu, iubire pentru oameni, respect neconditionat pentru  munca, dreptate si adevar. Un factor important in formarea noastra a fost tata care, la varsta de 12 ani, a vazut cum in cateva minute  tatal, frati si alte rude, au devenit trupuri ciopartite din care tasnea sange, intrand in istorie alaturi de aproape 2 milioane de armeni cu numele de "Martiri. Supravetuitorii, copiii orfani schiloditi sufleteste au umplut orfelinatele si impreuna cu adultii risipiti prin lume, priviti ca victime ale "Genocidului", au primit peste ani ca semn a existentei, un document: "pasaport Doctor Nansen" A tatalui meu avea nr.1446 si ca toti ceilalti era, un "Apatrid."

Torentului de vicisitudini i-a facut fata cu stoicism si ne-a invatat ca esenta vietii este intelepciunea din minte, iubirea din suflet si sanatatea din trup. Banii,  se rostogolesc de la un om la altul, fiind un mijloc de trai bun si foarte bun dar, cand devii sclavul lor, te paraseste Dumnezeu. Desi erau negustori cu venituri substantiale, parintii mei au fost ocoliti de nationalizarea din l948. Averea lor  era o singura casa. Ma mai intalnesc inca cu oameni care-si amintesc ca la ceasuri grele au fost ajutati de ei. Au fost stalpul de rezistenta a tot ce mi-a rezervat soarta si impreuna cu toti fratii mei am fost mandrii sa le urmam exemplul. Le multumesc si-l rog pe bunul Dumnezeu, sa puna in balanta alaturi de pacate si faptele lor bune. Amin!

Dati-mi voie sa-l pomenesc aici pe Avedis, baiatul botezat de ei, (cu numele bunicului meu patern) care, impreuna cu sora lui Vartanus au ramas orfani la varste fragede. Ajutat in crestere si  educatie de parintii mei micul armean, tovarasul meu de joaca Avedis Sarchisian, a ajuns colonel, profesor la facultatea de ofiteri din Sibiu. Cand barbatul frumos, cu privirea blanda si catifelata a murit, sotia lui desi romanca,  locuitoare a orasului Galati, a inteles ca trupul sotului se cuvine sa ramana in cimitirul armean din Braila. Gestul o onoreaza! Pe sora lui, fragila Vartanus, am vazut-o ultima oara cand, venita din  Bucuresti aprindea lumanari si spunea ceva in  armeneste fratelui care, o privea dintr-o fotografie.

Parinte Bogdan, v-am ascultat slujbele oficiate in bisericile din Braila, Galati, Iasi, Tg.Ocna, Hagigadar si Catedrala, unde au fost si mai sunt armeni chiar daca in anumite conjucturi au fost nevoiti sa-si modifice numele, asa cum s-a intamplat cu bunicii mei materni, cu ai dvs. si ai altora care dupa cum ati afirmat la Tg.Ocna aveau si  numele de familie, "Gaina” Am dorit de fiecare data sa va impartasesc cate ceva din gandurile, din preocuparile mele legate de parohia din Braila, unde de foarte multi ani nu avem preot, in biserica nu se mai fac slujbe iar armenii s-au instrainat si nu-i mai calca pragul. Ati fost anul acesta la marele eveniment de la Hagigadar, acolo unde toata lumea s-a urcat spre cer, cu sufletul curat si cred ca la fel v-ati intors. De aceia, va  rog incercati sa va detasati putin de lumea de azi, devoratoare,de tot ce frumos si bun a pus Dumnezeu pe pamant  pentru noi, fiti parintele de care are nevoie  acum sufletul meu, uitati ce ne desparte, aduceti alaturi ceva ce ne uneste si ajutati-ma sa inteleg cu ce si unde gresesc in actiunile mele.? spuneti-mi: E pacat ca-mi iubesc atat de mult neamul? ca nu pot ramane indiferenta cand, necinstea striveste, intineaza memoria celor langa care am crescut? Primele lumanari le aprind in biserica pentru sirul de deportati a caror oase risipite in desert poate isi mai cauta locul. E pacat, sa ma opun ca oasele urmasilor sa fie risipite prin cimitirul din orasul in care au trait si lasat frumoase urme?

Pe poarta cimitirului scrie: Cimitirul Ortodox Armean dar, printre sutele de morminte, nu sunt mai mult de 15-20 cu nume armenesti. Ceilalti, cateva sute unde sunt? E pacat sa ma revolte aceasta profanare? E pacat sa ripostez cand sunt impiedicata  sa intru in cimitir si biserica? Dorinta mea ca, cei de astazi, putini cati au mai ramas, sa nu se risipeasca, sa nu uite cine si a cui sunt,e un pacat? E pacat sa consider ca, datoria fiecarui armean este sa se respecte, sa se iubeasca, sa pastreze ce au mostenit, aducand astfel un omagiu celor care nu s-au tarat in genunchi prin lume dar, cu a carui sange nevinovat, s-a scris pe inceputul secolului XX durerosul cuvant "GENOCID????"

Stiu, ma tot repet dar, ce sa fac, cum sa rup din mine acea tragedie pe care unii au aruncat-o de mult la lada de gunoi a istoriei?. Parinte Bogdan, prin "Ararat", ati intrat astazi in casa mea (Va rog intrati slujiti, predicati si in biserica) ma bucur sa stiu ca mi se "indeplineste dorinta". Mi-ati ascultat spovedania si ca un bun Duhovnic, sper ca veti aduce pacea si linistea de care am atata nevoie. Asteptand binecuvantarea dvs., spun Tatal Nostru si in genunchi, il rog sa ne ierte pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. AMIN!           

Valeria.

Dezvaluiri

Batrana si proasta cum sunt, mi-a trebuit multa vreme da inteleg de ce Marian Agajamian, presedintele inexistentei Comunitati Armene din Braila, vocifereaza, striga sa auda toata obstea (de parca ar interesa pe cineva) ca, subsemnata, nu sunt armeanca. Ca de fapt am fost infiltrata (de cine?) acum vreo 40 de ani (in ce scop?), in comitetul (si el inexistent) pe care el (adica Agajamian), il conduce, gestionand singur cu (cinste si pricepere?) toate bunurile mobile si imobile, lasate parohiei de armenii harnici si cinstiti, traitori in urbea noastra. Aportul celor cca. 100 de familii, antreprenori, industriasi, negustori de cereale, concesionari de cariere de piatra  nisip si granit, propietarii unor fabrici de covoare, buni comerciantii, (alaturi de celelalte etnii mai numeroase) s-a  simtit in dezvoltarea economica, stiintifica si culturala a frumosului oras de la Dunare. Savanta Ana Aslan, e cunoscuta in toata lumea dar, e bine ca urmasii sa retina si numele armeanului Papazian, cel care a infiintat la Braila prima Societate de Asigurare. Se numea "Prevederea" avand ca director pe armeanul Yugaperian. Tot din documente aflam ca, la Braila Masoneria avea ca Suveran, Mare Comandor, pe medicul armean refugiat din Turcia, Mihail Noradunghian.

Sa-mi fie scuzata divagatia dar, am simtit nevoia sa-i aduc alaturi pe inaintasii care, mentionatii in documente, au intrat cu faptele lor in neuitare!! Poate asa, nepotii si stranepotii, atatia cati mai sunt se vor rusina ca, de ani buni, nu intra in biserica ca, sub ochii lor au fost si sunt profanate morminte ca, in cimitir, nu gasesti mai mult de 15 cruci cu nume armenesti ca, ingrijitorii rromi fac lucrari funerare, ca fac apoi niste petreceri de pomina, ca de!!: familie mare renumeratie, dupa buget!. Substantial, din moment ce drumul de la cimitir pana la casa nou construita, (din munca cinstita!?), se face numai cu motocicleta personala. Toate acestea sub obladuirea presedintelui care, "va zica" e verisorul lor, adica a urmasilor ( membrii comitetului) grijulii foarte de pastrare integritatii patrimoniului armean. Cred insa ca preocupati de siguranta  lor fizica acestia (armenii din comitet) fac "Ciocu mic"' de teama masurilor la care, M. Agajamian (expert in domeniu) ar putea sa-i supuna, asa cum a procedat fata de mine cand, colaboratorii clanul lui, m-au dat afara din cimitir.

Urmand calea legala, am facut reclamatie la Politie. Rezultatul cercetarilor, e...de tot hazul.  Cititi-l.!!  Agresorul, devenit "Numitul", a fost…avertizat!!. Ca, doar nu m-a lovit s-au ranit!!? Ce politistii nu sunt si ei oameni? Sa se puna rau cu rromii, care m-au prins facand "poze nelegitime". Explicatia "savanta" ai dat-o tu Agajamian. Fotografii am facut de anul trecut dar de ce le consideri nelegitime?. Gaselnita ta, trebuia sa acopere realitatea. Sub cupola circului, unde sunt toti politicienii, mai este loc. Sunt o femeie pasnica, cu preocupari diferite de ale tale dar faci gresala sa ma provoci si atunci, ripostez, chiar daca risc sa nu mor in patul meu. Batrana cum sunt si proasta, pot sa ma impiedic in fata masinii tale, sa fac un infarct pe strada sau in biserica. S-ar putea ca partenerii tai intru lucrarile "legitime" din cimitir, sa ma gaseasa fara suflare langa propria-mi groapa. Acasa, nu ma tem. Au aparut camerele de luat vederi.

Epuizand toate locatiile, vineri 10 august ignorand ca, biserica este lacas de reculegere de rugaciune, vociferai amenintandu-ma ca o sa ma dai in judecata ca, o sa ma faci sa-mi vand casa, sa-ti platesc daune (mor de frica!) si-mi fluturai prin fata o hartie. Aveai atata ura in priviri de parca veneai din iad.  Surprinzator, faceai aceasta in timp ce-ti pregateai plecarea la  manastirea Hagigadar, adaugand dispretuitor: d-ta, na-i ce cauta acolo! "Acolo, cum spui tu, am fost de multe ori. Pana anul trecut tu, nici nu stiai unde si ce importanta are Hagigadar pentru armeni. Ai fost ca si anul acesta ca sa fi - vazut- ai nevoie sa faci impresie. Nu vreau sa fiu malitioasa, dar, cand te-ai intors nu aveai nici urma de smerenie de piosenie, din moment ce,  vazandu-ma in biserica te-ai dezlantuit. Ca un bezmetic strigai: -Nu esti armeanca si tinand in mana un buletin imaginar (al meu) ai apasat incriminator, anuntandu-ma victorios ca in loc de nume la rubrica "tatal" este trasa o..... linie!! In sfarsit te-ai descarcat, mi-ai zis-o! Deci, sunt copil din..flori. Ma flatezi!! Florile, sunt gingase, parfumate, viu colotate si viata fara ele ar fi anosta. De aceia am avut si am mereu curtea plina de flori! Sunt in elementul meu, nu? Ai crezut ca,ma prabusesc? Nu vreau sa fac aprecieri asupra cunostintelor dobandite de tine la scoala (mai convins ca de la aritmetica ti-a placut...adunarea si inmultirea) dar, nu mi-ai ascultat sfatul de a " pune mana pe carte". De acesta data, iti recomand sa studuezi "Dictionarul Limbii Romane, unde la litera "A" vei gasi explicatii pentru cuvantul "APATRID" = PERSOANA CARE NU ARE DREPTURI CETATENESTI IN NICI O TARA. Ca multi altii armeni, asa era socotit tatal meu. Nevoiti sa poarte acest stigmat, nefericitele victime ale unei ticalosii, au uimit lumea cu taria lor morala iar un OM, impresionat de cruda lor soarta, exploratorul norvegian Fridjof Nansen, le-a redat identitatea pe un pasaport, pe care am fi figurat si noi copiii daca casatoria parintilor ar fi fost oficiata la Primarie. Au fost casatoriti pana la moarte in fata lui Dumnezeu si tot alaturi se odihnesc in cimitirul armean. Noi copiii, am ramas cetateni romani si linia din buletin nu a constituit un impediment in formarea noastra ca oameni bine ancorati in societate.

Urmand exemplul parintilor, nu am trecut indiferenti pe langa oameni aflati in nevoie. Cer mii de scuze unor persoane pentru lipsa mea de modestie dar trebuie sa dau cateva exemple, poate asa Agajamian Marian vei afla de ce drumurile noastre nu se pot intesecta. Consider sub demnitatea mea sa fac polemica cu tine dar pentru ca, ti-ai permis sa intri cu bocancii (macar nu i-ai lustruit) in viata mea si ca sa-i scoti, am purtat cu tine "discutii" care, sper sa te potoleasca sa intelegi in sfarsit  ca, impotriva vointei tale eu tot armeanca sunt ca voi continua sa intru in biserica ca tu ai mult de mers pana sa ajungi la mine si nu esti in masura sa faci aprecierii de nici un fel asupra biografiei mele.

                                                               Vasile Vieru

 

Buletinul tau are toate rubricile complete dar esti din pacate armean numai dupa ele. In inima si mintea ta ei nu au avut si nici nu au vreun loc.

Sunt de mult ocupate cu interese...pecuniare.
Valeria Ursan