La povesti cu doamna Valeria Ursan - Centrul vechi al orasului Braila (1)

              Niciodata tristetea sufletului nu poate fi ascunsa, dupa cum nici bucuria nu poate fi legata in lanturi. Privirea luminoasa sau innegurata da glas a ceea ce interiorul nostru ar vrea adesea sa scoata sau nu la iveala. "Trecutul acestui oras nu trebuie sa moara niciodata! El ascunde atata bogatie si frumusete, incat stramosii nostri nu ne-ar ierta niciodata daca noi am fi nepastori in fata atator minunatii brailene. Fiecare strada a acestui oras este o fila de roman, daca stii si ai rabdare s-o citesti." Asa afirma doamna Ursan Valeria ori de cate ori generatiile care i-au urmat ridica din umeri a nestiinta atunci candse vorbeste despre "orasul cosmopolit" de la Dunare.

            Stiu de la bunica, continua dumneaei, ca in centrul vechi al orasului a aparut in anul 1860 Gradina Mica, numita la inceput "Tiriplic", apoi "Gradina Sf. Arhanghel". Armatori, negustori, cerealieri, cei care isi desfasurau activitatea in port, urcau cu placere pe str. Imparatul Traian spre Gradina Mica a orasului. Mai tarziu, in anul 1906 se ridica grupul statuar Traian, iar in anul 1909, pe latura de vest se amplasa Ceasul. Multa vreme acesta insemna locul de intalnire al indragostitilor. Din aceasta zona, porneau mai multe artere importante: Regala, Galati si Calarasi pe care circulau tramvaiele, iar locul de plecare si sosire era tot centrul. Vara, lumea prefera sa calatoreasca in remorca fiindca era mai mult aer, nefiind geamuri.

                                                       Braila Monumentul Traian 

               In aceasta zona, isi aveau sediile majoritatea bancilor, necesare activitatii intense desfasurata in oras.Pe locul unde astazi este BRD-ul, odinioara se afla un han, apoi Hotel "Splendid", iar mai tarziu sediul Consiliului Popular, apoi Restaurant Danubius.

                                                                Hotel Splendid

                Banca Hrisoveloni se afla unde astazi este Banca Carpatica. In aceasta cladire era singurul ascensor din oras. Pe langa utilitatea lui reala acesta insenina o mare bucurie a copiilor de atunci. Ceream uneori voie sa ne plimbam cu ascensorul si cantam cat ne tinea gura: "Toata ziua-n ascensor/ Iar ma urc, iar ma cobor". Si, ca o picanterie a acelor vremuri, imi amintesc cum in timpul celui de-al doilea razboi, in acea cladire a avut loc o drama. Dintotdeauna unele iubiri au avut sfarsit tragic. Asa se face ca un tanar avocat isi gaseste sotia in bratele directorului. Aceasta reuseste sa fuga la parinti, dar sotul inselat o impusca, apoi se sinucide. Amantul le fusese nas.

 

                                                          Banca Hrisoveloni

                Banca Eleno-Romana unde director era grecul Aninos se afla in cladirea unde azi e Banc Post. Ulterior, aici si-a avut sediul Tribunalul, apoi Agentia CFR, unde director era dnul Crita care putea fi admirat in fiecare An Nou pentru nobilul gest de a ura tuturor brailenilor un calduros La multi ani! Era cunoscut faptul ca toate apartamentele de la etajul bancilor erau ocupate de salariatii sau directorii acestora, iar la parter erau birourile. La etajul acestei cladiri a locuit multi ani avocatul Tino, cel mai mare civilist pe care 1-a avut vreodata Baroul Braila. O adevarata enciclopedie, un maestru al avocatilor. Tatal acestuia, Traian Tino, a fost in perioada interbelica primarul orasului.

                                                      Banca Eleno-Romana 

                In colt, la str. Imparatul Traian, unde este Restaurantul Europa, la parterul cladirii se afla Sediul Agentiei de Vapoare "Gattorno", unde director era grecul Zervo. In fata acestei agentii, se puteau cumpara de la vanzatorii ambulanti castane care erau coapte pe loc. Imobilul apartinea armeanului Manissalian care detinea cea mai mare Societate de Export de cereale pe calea apelor. Sediul central era la Constanta, iar la etajul acestei cladiri era o Sucursala a societatii. Merita subliniat ca fiica acestuia, Lizette, a studiat pianul la Berlin si Dresda, ajungand in perioada interbelica o mare pianista si soprana a Operei Romane. Prin casatorie s-a inrudit cu marea pianista Florica Muzicescu si cu scriitorii Pastorel si Ionel Teodoreanu. Bunica Lizettei (pe linie materna) a fost prietena cu Haricleea Darclee, care, in semn de pretuire i-a daruit singurul disc pe care era imprimata vocea artistei. Acesta continea doua cantece romanesti. In timp, discul a ajuns in posesia Lizettei care 1-a daruit apoi Bibliotecii Nationale. In anul 2006, in cadrul Concursului "Haricleea Darclee", soprana Mariana Nicolesco a invitat in foaierul Teatrului "Maria Filotti" brailenii iubitori de muzica carora le-a dat spre ascultare vocea nemuritoarei Darclee.

                                           Sediul Agentiei de Vapoare "Gattorno"

             In cladirea Administatiei Financiare se afla Centrul Cultural "Voltaire", unde, in afara ca se putea invata limba franceza, aveau loc cenacluri, iar personalitati brailene, amatoare de teatru si pline de talent imbracau cu placere haina diferitelor personaje. Acesta a functionat pana dupa 1944.

            In locul Hotelului Traian exista Beraria "Kalber". Emblema acesteia era "Paharul de Aur". Alaturi, spre str. imparatul Traian se afla casa angrosistului de coloniale, Mihalakis. Dupa razboi, plecand din tara, a fost atat de istet incat si-a ambalat mobila in cherestea fina si a vandut-o in Grecia, scotandu-si astfel banii de calatorie. Alaturi de el locuia armeanul Bagdasarin, cunoscut pentru comertul cu cafea. Acesta, ca si alti armeni, a fost victima genocidului din 1915. Asa a ajuns in Romania. Dupa razboi s-a refugiat in Los Angeles.

           Unde este Muzeul de Istorie a fost Hotel Café Francez. Acolo, dupa-amiaza, se adunau armatori, cerealieri, negustori si discutau afaceri, in timp ce consumau vestita caféa "Marghiloman". stiu de la tata, care venea adesea in acest local, ca numele cafelei provenea de la numele lui Alexandru Marghiloman, fost prim- ministru in timpul primului razboi mondial. Acesta cerea ca in cafea sa i se puna rom. Un lucru care trebuie adaugat este ca, barbatii care frecventau acest Ioc erau de-o eleganta desavarsita: purtau baston sau umbrela nedesfacuta pe care le manuiau cu mare indemanare. Rolul acestora era de a sublinia eleganta, la fel ca si jambierele. Un accesoriu nelipsit al vestimentatiei era vesta. Cat ar fi fost de cald nu dezbracau haina pana nu cerea permisiunea femeilor de la masa. Vara purtau palarii din "Panama" ca-n filmele cu Maurice Chevalier. De sub umbrelutele meselor, barbatii aruncau "ocheade" doamnelor si domnisoarelor care se plimbau pe trotuarul gradinitei. Acestea purtau palarii cu boruri largi numite "Florentine", ciorapi fini in picioare (chiar si in timpul verii), iar in vizite, nelipsitele manusi din dantela.

                                                               Hotel Francez 

             "Povestea Centrului" va continua in stilul aparte al dnei Ursan. "Povestea trebuie sa aiba viata, sa se simta pulsul acelei perioade. Nu vorbim doar de cladiri si vapoare. Totul devine mai placut daca adaugam din loc in loc din picanteriile vremii." a adaugat dumneaei.

Angela BURTEA