Prin anii 70, am ajuns, intamplator sau nu, la Ramnicu Sarat. Un targusor curat si frumos, cu oameni harnici si buni, care mai pastra cate ceva din autenticul unor vremuri apuse, dar pline de un femec aparte. Coborata din tren am privit mirata in jur. Soferii taxiurilor, amabili si respectuosi concurau cu birjarii care te imbiau cu minunatele lor trasuri. Cu masina mai calatorisem, cu birja, nu. Ce experienta! Asezata comod in spatele vizitiului, m-am lasat condusa la destinatie de cei doi bidivii care isi armonizau pasii intr-o nota desavarsita. Asa am inteles mai bine noua poveste a doamnei Ursan Valeria, facand trimitere la alegerea de a calatori cu trasura intr-un timp ceva mai indepartat..
„In vremea copilariei si tineretii mele, unul dintre mijloacele de transport in oras era trasura, incepe a povesti venerabila doamna. Acestea stationau mai ales in fata Bancii Elene (acum Bank Post) pana la colt cu str. imparatul Traian. Erau de regula descoperite si se acopereau atunci cand ploua. Birjarii frumos imbracati aveau obligatia sa-si poarte caii curati, tesalati, cu cozi si coama impletita. Luceau de curatenie. Pentru siguranta, seara fiecare trasura era dotata cu felinare de-o parte si de alta.
Lustragii erau o alta categorie nelipsita acelei perioade. Asezati pe scaunele, in aceeasi zona a birjelor, invitau de pe trotuar trecatorii pentru a le lustrui incaltamintea. Existau si patroni care aveau lustragerii.
Duminica, nelipsita din centrul orasului era Fanfara Militara, care canta linga Fantana arteziana, construita din fonta in stil baroc. Era un deliciu pentru copii! Frumusetea acelor momente era dublata si de minunatia covorului de flori multicolore ce se intindea injur si care mi se parea asemenea unei gradini iesita din povesti. In aceasta zona puteau fi vazute femei frumoase si elegante iesite la promenada. Printre frumoasele acelor vremuri se remarca sotia consulului german, doamna Schenell, care dadea tonul modei in oras; Domnisoara „Tablou", dupa numele adevarat Popovici, incanta privirea, iar prin prezenta-i fermecatoare facea furori in randul barbatilor. Fusese iubita frumosului grec Kelaiditis, cotat Don Juan-ul Brailei, director la o Agentie de vapoare. A sfarsit trist, biata de ea! S-a otravit cu soricioaica atunci cand a aflat ca fusese parasita de tanarul aventurier. Imi amintesc ca acesta locuia pe str. C.A. Rosetti colt cu Str. Bolintineanu, iar in imobilul sau functiona Consulatul Portughez. O alta frumusete feminina a acelor vremuri era grecoaica Sia Zalumis. Era iubita directorului Stefanescu de la Societatea Franco - Romana, unde munceau o serie de prizonieri italieni. In timpul razboiului, se indragosteste de unul dintre acestia. Cand este eliberat, el pleaca in Italia, iar ea in Grecia. Se intalnesc si se casatoresc. Stabilita in Italia, Sia, desi foarte bogata, moare ca alcoolica intr-un spital, din pacate.
Imi amintesc ca in perioada interbelica era moda pantofilor cu scart. Copii fiind, ne amuzam ori de cate ori sesizam ca scartaitul aceleiasi perechi de pantofi era diferit. Mai tarziu am inteles ca inegalitatea venea de la faptul ca cizmarul gresea adaugand pantofilor masuri diferite din materialul care producea scartaitul. Erau vestiti in oras pantofarii Costica Ionescu, unde puteai gasi pantofi de dama, iar la Burlacu Sava, pantofii Burger, a caror margine era cusuta manual, dar mai ales elegantele cizme."
La parterul Teatrului „Maria Filotti" se afla Restaurantul „Metropol" unde canta vestita orchestra formata din tatal si fratii Oancea. Ne bucuram cand parintii ne duceau acolo, unde Stela, frumoasa nora a lui Oancea, intindea burduful acordeonului si canta patimas cantece lautaresti. Mi-au ramas intiparite in memorie vocea ei minunata, dar si felul in care-si flutura frumusetea parului. Ca semn de respect, cand intrau parintii mei in acel local, acestia schimbau melodia, stiind ca prefera „Cavalleria rusticana" de Suppe sau „Intr- o piata persana". I-am cunoscut mai bine dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand unul din fratii mamei, Sava. s-a intors ranit de pe front. Rana de la picior se infectase foarte tare, fiind la un pas de septicemie. In aceste imprejurari o cunoaste pe fiica cea mica a lui Oancea, care 1-a ingrijit cu abnegatie, ajutandu-l sa treaca cu bine peste suferinta lui. Se indragostesc si, in final, se casatoresc spre marea disperare a bunicii ca baiatul ei se insoara cu o tiganca. In ciuda atator suparari, ei au trait impreuna pana la moarte, iar parintii mei le-au fost nasi.
E bine de stiut ca in Restaurantul „Metropol" a cantat si marele compozitor, dirijor si pianist Sile Dinicu atat in perioada interbelica cat si cea postbelica.
In zona Poligonului, pe str. Teatrului, in casa cu demisol, a existat Observatorul Astronomic. Proprietarul casei si amator al astronomiei a fost Orsson de Roma, fiul Contesei de Roma, nepoata a caimacamului Vogoride, cel care se opusese Unirii Principatelor Romane.
La cativa pasi de Banca Italiano-Romana (azi cofetaria Select) se afla casa Militeanu, in care functiona reprezentanta marii Societati „Dreiflus" din Bucuresti, societate de export cereale."
Nu stiu daca cititorul, oricare ar fi el, poate patrunde cu usurinta si placere in lumea calauzita de doamna Valeria Ursan, dar eu raman de fiecare data fermecata de lumina atator lucruri care nu au voie sa piara. Marturisesc ca niciodata nu am privit cu atata interes cladirile vechi ale orasului nostru ca in aceasta perioada. Privesc, ma mir si ma intreb: care dintre generatiile ce vor urma va restabili puterea acestui oras? Nu vreau sa emit judecati care ar putea sa para nefondate, dar atata timp cat se cultiva fatarnicia, incultura si hotia, adevarata lumina a lucrului bine facut nu va ajunge curand la noi. Suntem constienti ca fiecare perioada a avut neajunsurile ei, dar nu intamplator am dat glas acestor amintiri. Existenta atator banci presupunea o economie puternica, localurile vesnic incarcate de consumatori demonstrau bunastarea, eleganta femeilor si-a barbatilor presupuneau respect si iubire de sine. Chiar si selectarea acelor iubiri patimase au aratat ca dragostea adevarata sau aventura au intregit tabloul unei vieti palpitante pe langa care nu se merita sa treci si sa te faci ca nu observi...
Angela BURTEA
FOarte interesant!!
RăspundețiȘtergereExcelenta poveste!
RăspundețiȘtergere